Rebecca’s Story in Romanian

Rebecca Kiessling

Povestea Mea

Am fost adoptata aproape de la nastere. La varsta de 18 ani, am aflat ca am venit pe lume printr-un viol brutal, la punct de cutit, al unui violator in serie. La fel ca majoritatea oamenilor, nu consideram ca avortul ar putea avea vreo aplicatie in viata mea, dar descoperind aceasta informatie, dintr-odata am realizat ca, nu numai se aplica in viata mea, dar avea de-a face cu propria-mi existenta. Era ca si cand as fi putut sa aud ecourile oamenilor care ar fi spus, cu o voce plina de compasiune,”Ei bine, exceptand cazurilor de viol…” sau a oamenilor care fervent ar declara in dezgust:”In special in cazurile de viol!!!” Toti oamenii acestia exista si, desi nu ma cunosc, continua sa imi judece viata si incearca atat de rapid sa se scape de ea doar datorita felului in care am fost conceputa. Am simtit ca ar trebui sa imi justific existenta, ca ar trebui sa incep sa dovedesc lumii ca nu meritam sa fiu avortata ci meritam sa traiesc. Imi mai amintesc ca ma simteam ca un gunoi din cauza oamenilor care imi considerau existenta un gunoi, ca si cand as fi fost buna de aruncat.
Te rog sa intelegi ca oridecateori te identifici ca fiind “pro-alegere” sau oridecateori sustii exceptia aplicata cazurilor de viol, ceea ce subliniezi mai exact e ca ai putea sa stai in fata mea, sa ma privesti in ochi si sa imi spui:”Mama ta ar fi trebuit sa poata sa te avorteze”.Este o declaratie zguduitoare. Nu as putea sa spun asa ceva nimanui. Nu am sa-i spun niciodata cuiva:”Daca ar fi fost dupa mine, tu ai fi fost mort acum”.Dar aceasta este realitatea cu care trebuie sa traiesc.Te provoc sa imi dovedesti ca nu ar trebui sa o interpretez astfel. Nu este ca si cum ai putea spune:”Ei bine, sunt “pro-alegere”, cu exceptia anului 1968-1969 in care, Rebecca, ti-as fi dat sansa sa te nasti”.Nu. Aceasta este realitatea pozitiei “pro-alegere” si iti pot spune ca este dureroasa si ca este rautaciosa. Dar sunt constienta ca majoritatea oamenilor nu realizeaza ca aceasta pozitie afecteaza viata unei persoane, ca nu este vorba doar despre un concept, un subiect tabu, care “maturat sub covor”, trebuie uitat usor. Sper si incerc ca, fiind un copil conceput prin viol, sa fiu imaginea, vocea si povestea acestei realitati.

De multe ori am fost confruntata si alteori marginalizata de oameni care imi spuneau fara nici o ezitare ca: “Ai avut noroc!”.Te asigur ca faptul ca am supravietuit nu are deloc de-a face cu norocul. Faptul ca sunt in viata astazi se datoreaza alegerilor facute de societatea noastra in general, oamenilor care au luptat sa asigure ca avortul sa fie illegal in Michigan in acea perioada, chiar si in cazuri de viol, oamenilor care au dus dezbateri pentru a-mi proteja viata si celor care au votat “pro-viata”.Nu am avut noroc. Am fost aparata. Sau ai vrea sa spui ca fratii si surorile noastre care sunt avortate in fiecare zi sunt “ghinionisti”?

Desi mama mea biologica a fost fericita sa ma aduca pe lume, la inceputul sarcinii a incercat de doua ori sa contacteze clinici de avorturi clandestine si aproape a reusit sa ma avorteze. Dupa viol, politia i-a recomandat mamei mele un consilier care practic avea sa-i spuna ca singura solutie era avortul. Mama mea mi-a povestit ca pe vremea aceea nu erau centre de interventie si de ajutor unde ai fi putut primi sfaturi si incurajari in vederea salvarii vietii copilului. Ea m-a asigurat ca daca ar fi existat aceste centre, ar fi apelat la ajutorul lor si ar fi cerut cel putin sfatul lor. Consilierul, recomandat de politie, a fost acela care a pus-o in legatura cu acele clinici clandestine de avorturi.Prima incercare a esuat pentru ca, exact asa cum ti-ai imagina, aceste clinici aveau conditii nesanitare, murdare de sange si praf pe mese si pe jos, avand atasat acestei imagini dezolante si statutul de illegal.

Apoi mama a fost pusa in legatura cu un alt doctor pentru o alta incercare de avort. De data aceasta avea sa se intalneasca cu o persoana necunoscuta, noaptea, in fata Institutului de Arte, Detroit. Acesta persoana neidentificata avea sa se apropie de ea, sa ii spuna numele ei, sa o lege la ochi, sa o puna pe bancheta din spate a masinii si sa o duca la o locatie unde avea sa fie avortul.Stii ce mi se pare patetic? Multimea de oameni care auzindu-ma descriind aceste conditii, dau din cap cu compasiune si spun:”Ce groaznic trebuie sa fi fost pentru mama ta sa aiba asa greutati sa te avorteze!”. Asta este oare compasiune?!Sunt constienta ca ei se considera plini de mila si intelegere, dar nu sunt altceva decat suflete de gheata, nu crezi? Ei vorbesc despre viata mea intr-un fel atat de jignitor si nu realizeaza ca defapt nu au deloc mila in atitudinea lor. Mama mea este bine, viata ei a continuat cu bine, dar viata mea s-ar fi sfarsit. Este evident ca nu arat la fel ca la 4 ani sau la 4 zile sau cum eram in burta mamei mele, dar despre mine este vorba si eu as fi fost cea omorata printr-un avort brutal.
In urma cercetarii Dr.David Reardon, directorul Institutului Elliot, co-editorul cartii Victime si Victorii: Vorbind Despre Sarcini, Avorturi si Copiii Conceputi In Urma Asaltului Sexual (“Victims and Victors: Speaking Out About Their Pregnancies, Abortions and Children Resulting From Sexual Assault”) si autorul articolului “Viol, Incest si Avort: Cercetand Dincolo de Mituri”(“Rape, Incest and Abortion: Searching Beyond the Myths”), s-a descoperit ca majoritatea femeilor ramase insarcinate in urma asaltului sexual, nu doresc un avort ci defapt isi inrautatesc situatia cu un avort. Viziteaza http://www.afterabortion.org.

Asadar parerea oamenilor despre avorturi in cazul violului este bazata pe premise gresite: 1) victima violului doreste sa avorteze, 2) i-ar merge mai bine victimei daca ar avorta si 3) viata acelui copil conceput in viol nu este atat de importanta incat sa supui mama la toata sarcina. Sper ca prin povestea mea si prin celelalte povesti, ce le gasiti aici pe site-ul meu, sa intelegeti ca aceste premise nu sunt nimic altceva decat mituri neintemeiate.

Mi-ar placea sa pot spune ca mama mea, la fel ca majoritatea victimelor, nu ar fi vrut sa ma avorteze, dar ea fusese convinsa altfel. In orice caz, injuraturile si lipsa de respect prin care i s-a adresat al doilea doctor de avorturi clandestine, insotite de teama ei de a-si pierde viata, au determinat-o sa dea inapoi. Cand ea a explicat la telefon acestui doctor ca are temeri si ca nu mai este interesata in acel aranjament riscant, doctorul a insultat-o si a injurat-o. Spre surpiza ei, acelasi doctor a sunat a doua zi incercand sa o convinga sa ma avorteze. Ea a refuzat din nou si a fost din nou insultata cu mai multe injuraturi. Asta a fost situatia ei. Dupa toate aceste evnimente era deja sigur in mintea ei ca nu mai putea sa incerce avortul.Mama mea era deja in trimestrul al doilea deci mult mai riscant si mai costisitor pentru a avea un avort.

Sunt atat de recunoscatoare ca viata mea a fost salvata. Multi crestini, bine intentionati, vin sa imi spuna:” Vezi? Dumnezeu a vrut ca tu sa ai viata!” sau altii spun:” Asa a fost hotarat ca tu sa fii aici!”Dar eu stiu ca Dumnezeu vrea ca fiecare copil sa aiba aceasi oportunitate la viata si eu nu pot sa stau pasiva gandind:”Ei bine, macar viata mea a fost salvata!” sau sa spun:”Eu am meritat sa traiesc! Uite ce viata buna mi-am facut!”Si ce se intampla cu celelalte milioane? Nu pot sa tac. Tu ai putea daca ai fi in locul meu? Ai putea oare sa te convingi spunandu-ti:”Da, dar macar eu am fost dorit…macar sunt in viata” sau “Cui ii pasa?” Felul acesta de persoana vrei sa fii, cu inima un sloi de gheata, o fatada de mila in afara, dar in interior o inima rece ca mormantul? Sustii ca esti pentru drepturile femeii, dar nu-ti pasa deloc de mine care pentru tine nu sunt altceva decat o amintire a ceea ce nu vrei sa confrunti si nu-i poti suferi nici pe cei care incearca.Nu ai loc pentru mine in agenda ta?

Cand eram studenta la Drept, multi dintre colegii mei imi spuneau:”Daca ai fi fost avortata, nu ai fi fost aici si nu ti-ai fi dat seama de nimic, asa ca ce mai conteaza?” Poate va vine greu sa credeti, dar unii dintre cei mai cunsocuti “pro-avort” filozofi, folosesc aceasi scuza:”Fatul nici nu are habar de ce i se intampla, asa ca nu are cum sa vrea sa traiasca!” Atunci esti de accord sa omori pe cineva, pe la spate, in somn ca oricum nu stie ce i se intampla? Le-am explicat colegilor mei ca logica lor mi-ar da dreptul sa te omor azi pentru ca tu nu ai fi aici maine si nu ai stii care e diferenta intre azi si maine, asa ca nu ai stii ce ti s-a intamplat. Si ei au ramas de fiecare data fara replica. E uimitor cum totul devine logic daca stai sa te gandesti mai bine, asa cum ar trebui sa facem si sa realizam ca sunt vieti care nu exista azi, pentru ca au fost deja avortate. Este ca si acea zicala:”daca un pom cade in padure, dar nu este nimeni in jur sa-l auda, nu face zgomot?” Da,face. Deci daca un copilas este avortat, dar nu afla nimeni, viata lui nu conteaza? Da,conteaza. Viata lor conteaza.Viata mea conteaza.Viata ta conteaza si nu lasa pe nimeni sa te faca sa te indoiesti de asta.

Lumea aceasta este diferita datorita faptului ca a fost illegal pentru mama mea sa ma avorteze.Viata ta este diferita pentru ca ea nu a putut sa ma avorteze legal, pentru ca tu stai azi si imi citesti povestea. Nu e neaparat nevoie sa vorbesti unui numar mare de spectatori ca sa fii convins ca ai valoare. Generatia noastra are de pierdut pentru ca cei care ar fi putut sa fie aici, au fost avortati.

Unul dintre cele mai mari lucruri ce le-am inteles e ca cel care a violat-o pe mama mea, NU este Creatorul meu, desi unii ar vrea sa cred asta.Valoarea si identitatea mea nu sunt stabilite de “produsul unui viol”, ci ca fiind copil a lui Dumnezeu. Psalmul 68:5,6 spune:”El este Tatal orfanilor…Dumnezeu care locuieste in Locasul Lui cel Sfant. Dumnezeu da o familie celor parasiti”.Si Psalmul 27:10 spune:”Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste.”Stiu ca nu este nici o stigma in a fi adoptat. In Noul Testament ni se spune ca suntem adoptati ca fii ai Lui Dumnezeu, prin Isus Christos. Dumnezeu considera adoptia valoroasa din moment ce foloseste aceasta imagine pentru a ne ajuta sa intelegem cat de mult ne iubeste.

Un alt lucru foarte important ce l-am invatat si am sa-l transmit copiilor mei si tuturor cu care vin in contact, e ca valoarea unui om nu este definita de circumstantele in care a fost conceput sau nu este definita de cine ii sunt parintii, rudeniile, partenerul, casa, hainele, inteligenta, notele, banii, ocupatia, succesul sau esecul, de calitatile sau defectele sale-acestea sunt minciuni pe care le perpetueaza societatea noastra. Defapt sunt multi vorbitori care motiveaza publicul, convingandu-i pe oameni ca trebuie sa devina ceva, sa ajunga la un anumit standard al societatii ca sa fie cineva. Adevarul e ca nimeni nu poate sa implineasca toate cerintele ridicole ale societatii si defapt sunt multi care esueaza de nenumarate ori. Asta inseamna ca nu sunt “cineva” sau ca sunt “un nimeni”? Nu trebuie sa incerci sa dovedesti nimanui valoarea ta si daca ai vrea sa stii exact ce valoare ai-priveste la Cruce pentru ca acolo e pretul ce a fost platit pentru viata ta. Acolo afli valoarea infinita pe care Dumnezeu a dat-o vietii tale. El te considera o valoare, iar eu la fel. Nu ai vrea ca impreuna cu mine, prin vorba si prin fapta, sa-i ajutam si pe altii sa-si descopere valoarea?

Pentru acei dintre voi care nu credeti in Dumnezeu si nu credeti Biblia, va rog cititi eseul meu “Dreptul Celui Nenascut La A Nu Fi Ucis Pe Nedrept-o prezentare filozofica a drepturilor” (“The Rights of the Unborn Child Not to be Unjustly Killed-a philosophy of rights approach”),pe care il gasiti la meniul website-ului meu.Va asigur ca se va merita sa il cititi.

Pentru viata,
Rebecca
rebecca@rebeccakiessling.com